Reproducerea

         Concepţia are loc atunci când două celule fuzionează pentru a începe o nouă viaţă.

         La oameni, că de altfel la toate mamiferele, una din cele două celule provine de la un mascul adult, iar cealaltă, de la o femelă adultă. Celula masculină se numeşte spermatozoid, iar cea feminină ovul.

         Începutul unei noi vieţi se produce în momentul concepţiei – clipa în care spermatozoidul masculin şi ovulul (oul) feminin fuzionează, pentru a deveni un singur tot. Aceasta împreunare a celulelor sexuale se produce în corpul femelei, ca urmare a unui act sexual petrecut între cei doi parteneri. După concepţie, nouă fiinţă continua să se dezvolte în corpul mamei, până în clipa în care poate avea loc naşterea.

         Pentru a se produce concepţia, atât spermatozoidul cât şi ovulul trebuie să se afle într-un anumit stadiu de dezvoltare – un proces complicat care se petrece în gonade, cunoscute şi sub denumirea de organe primare de reproducere.

   Depozitul seminal

      Sperma masculină este constituită din celule sexuale numite spermatozoizi, care, că toate celelalte celule ale corpului, au 23 de perechi de cromozomi. Pe parcursul dezvoltării şi maturării depline, spermatozoizii sunt stocaţi în gonadele masculine – cele două testicule, care sunt suspendate într-un sac seminal, situat la exteriorul corpului. Pentru o bună dezvoltare, spermatozoizii au nevoie de o temperatură mai joasă decât necesită restul corpului pentru o bună funcţionare. Ouăle feminine măturate se găsesc în interiorul corpului, în două organe numite ovare.

         Înainte ca spermatozoidul să se unească cu ovulul, cromozomii pereche trebuie să se transforme în cromozomi simpli, astfel încât după fuziune cei 23 de cromozomi simpli ai spermatozoidului şi ai ovulului să se unească, pentru că noua celulă formată să aibă cele 23 de perechi de cromozomi. Acest proces de divizare face posibil ca nouă fiinţă, pe cale se prindă viaţă, să moştenească caracteristicile ambilor părinţi.

         Procesul de divizare cromozomială se numeşte meioza.

      Spermatozoidul ajuns la maturare se numeşte spermatocit primar. În acest moment, procesul de divizare se poate produce: în această etapă se separă perechile de cromozomi, câte unul din fiecare pereche, conţinute în cele două noi celule ce au rezultat în urma procesului de divizare. Noile celule, spermatocitele secundare, conţin doar 23 de cromozomi simpli.

         Procesul de separare cromozoidal are loc şi în ovulul aflat într-un anumit stadiu de dezvoltare. Ovogonul matur se transformă în ovocit primar cu un folicul, şi, ca şi în cazul spermatocitului primar se divide prin procesul numit meioza, perechile de cromozomi devenind cromozomi simpli.

   Stadiile de măturare ale spermatozoidului

         Din acest moment, celula nu se mai divizează la fel. Fiecare din spermatocitele secundare suferă o nouă diviziune meiotică prin care cromozomii simpli se împart în două. Jumătatea identică a acestor cromozomi va constitui parte din noua celulă, fiecare dintre ele având 23 de cromozomi.

         În stadiile de măturare ale spermatozoidului acest tip de celule poartă numele de spermatite. Ele au o formă rotundă, la fel ca spermatocitele primare şi secundare, dar trebuie să sufere noi transformări pentru a de veni spermatozoizi complet măturaţi, cu un corp oval, cu coada şi 23 de cromozomi simpli, compleţi.       Aceste transformări se produc în interiorul unor celule speciale, protectoare, numite şi sertoli. În urma procesului, vor rezulta spermatozoizi ce vor avea o formă ovală, cu un cap care conţine materialul genetic al celor 23 de cromozomi simpli, acoperiţi cu un înveliş numit acrozom.         Fiecare spermatozoid are o coadă formată din fibre cilindrice, care printr-o mişcare vibratorie, îl poate pune în mişcare. Capul se găseşte în partea superioară a corpului ce conţine enzime (mitochondriu spermatidal). Enzimele sunt necesare pentru a asigura energie spermatozoidului matur   

         În momentul maturării depline, spermatozoidul se detaşează de celulă specială, deplasându-se printr-un canal lung şi sinuos (epidimul), situat în spatele testiculelor. El îşi încheie aici procesul de măturare fiind acoperit cu o membrană celulară. Spermatozoidul poate rămâne în acest loc, împreună cu milioane de alţi spermatozoizi, vreme de trei sau patru săptămâni.

   Maturarea ovulului

         Ovarele, gonadele feminine, în care ovulul începe procesul de măturare, sunt situate la capătul unei perechi de canale, numite trompe uterine. Acestea conduc către uter.          În momentul în care ovulul este apt pentru a se transforma din ovocit primar într-unul secundar, el se afla încă tot în foliculul ovarian.

         Ovulul trece prin faza de meioza, identic cu spermatocitul primar, însă rezultatul meiozei este unul diferit deoarece nu vor rezulta două celule identice.

         Ovocitul primar se divide în două, însă unul dintre cele două corpuri rezultate (ovocitul secundar), este mai mare decât celălalt. Acesta este cel care se va transforma în ovulul matur, în timp ce corpul mai mic (care conţine şi el 23 de cromozomi simpli şi este numit corp galben) pătrunde în zona ce înconjoară ovocitul primar iniţial, zona numită zona pellucida, şi care apoi degenerează.

         Ovocitul secundar, care rămâne, împreună cu învelişul ce-l înconjoară (zona pellucida), este asemănător ca formă, dar mult mai mare decât spermatidul. În decurs de doar două zile, ovocitul migrează, prin trompa uterină, din ovar în uter, unde se va produce cea de-a doua divizare. Fiind incapabil de a se mişca, el este obligat să coboare prin trompa uterină de nişte cili micuţi, având o structură asemănătoare cu cea a firului de păr, situaţi la capătul trompei uterine, iar apoi de contracţiile trompei. Acest proces poartă numele de ovulaţie şi are loc lunar, în corpul femeii adulte.

   Fecundarea

         Noul ovul matur este acum pregătit pentru concepţie, dar acest lucru se va întâmpla doar dacă un spermatozoid va reuşi să-l penetreze. Acest proces se numeşte fecundare. În urma fecundării ovulului de către spermatozoid, are loc procesul de concepţie şi o nouă viaţă este pe cale să înceapă. Abia acum ovulul va suferi noi transformări.

         Dacă oul matur nu este fecundat, el rămâne în uter şi degenerează după o zi. Spermatozoizii pot aştepta o perioadă de o lună, însă odată ce au fost eliminaţi şi ei degenerează tot într-o singură zi. Epididimul, locul în care se stochează spermatozoizii, este legat de uretra printr-un canal numit canal epididimal.         Uretra este un canal situat în interiorul penisului. Ovulul măturat se găseşte în interiorul uterului.

         Spermatozoizii sunt trecuţi în vagin prin intermediul unui fluid, numit lichid seminal (spermă). Aproximativ 250 de milioane de spermatozoizi pot fi eliberaţi în timpul unui act sexual. Ei vor începe să se deplaseze înspre uter, mulţi dintre ei nereuşind să ajungă la destinaţie. La marea majoritate a mamiferelor, femelele nu sunt receptive la avansurile masculilor decât atunci când poartă un ovul matur în uter. Astfel, creşte mult probabilitatea ca procesul de concepţie să aibă loc, în caz că împerecherea s-a produs. În cazul fiinţelor umane, femeia este receptivă la avansurile bărbatului şi în alte momente, ceea ce face că probabilitatea concepţiei să fie mai mică. Dacă în momentul împerecherii există un ovul matur pregătit, se va produce fecundarea.

   După fecudare

         După ce a fost penetrat de un spermatozoid, ovulul devine rezistent faţă de toţi ceilalţi. Membrana celulară care înconjoară ovulul fuzionează cu spermatozoidul, cele două celule, devenind una singură. Abia acum, ovulul va trece prin cea de-a doua fază de meioza. Lanţul cromozomial, format din 23 de cromozomi, care se situau în ovul, se vor uni cu cei ai spermatozoidului. În această etapă, cromozomii masculini împreună cu cei feminini, se numesc pronuclee masculine şi feminine. Acestea se măresc şi se mişcă unul către celălalt, pentru a se întâlni în centrul ovulului. Cele două membrane care le înconjoară se unesc şi cele două grupe, de câte 23 de cromozomi fuzionează în perechi. Se formează astfel o singură celulă perfect definită. Această celulă poartă numele de zigot şi reprezintă începutul unei noi fiinţe. Ea conţine toate informaţiile genetice necesare dezvoltării viitoare a individului.                    Odată petrecute toate acestea, foliculul din care s-a dezvoltat ovulul continua să crasca pentru a deveni corpul luteic. Şi acesta determina anumite schimbări al nivelul zonei pelucide care va împiedica ceilalţi spermatozoizi să penetreze ovulul şi care vor ajuta ovulul fecundat să crasca şi să se dezvolte.

 

INFORMATII :

Spermatiozoidul matur este prea mic pentru a fi vizibil cu ochiul liber. Perfectionarea microscoapelor electronice a facut posibil studiul celulelor mici. Cu ajuto-rul acestor microscoape, s-a determinatca spermatozoidul are o lungime de aproxi-mativ sase sutimi de milimetru (55-56 microni, acestia reprezentand o miime de milimertru). Capul spermatozoidului are o lungime de aproximativ cinci miimi de mili-metru (5 microni de la un capat la celalalt).

Un ovul este cu mult mai mare decat un spermatozoid ; un ovul uman ajuns la maturare este chiar la limita vizibilitatii umane. Dupa meioza primara, oul pe cale de maturare impreuna cu invelisul exterior au un diametru de aproximativ 11-16 miimi de milimetru.

In secolul al XVII-lea omul de stiinta Anton Van Leeuwenhoek s-a specializat in a lucra cu nou inventatul microscop descoperind ca sperma umana contine spermatozoizi.